Publicată pentru prima oară în 1986, Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie este una dintre cărţile cele mai curajoase şi, paradoxal, cel mai puţin cunoscute ale Norei Iuga. Cartea nu s-a bucurat la vremea apariţiei de atenţia pe care o merita: am putea spune că formula abordată de autoare în acest volum a părut prea exotică şi nu a atras atenţia decât în măsura în care vehicula o anumită solicitudine faţă de gesturile obişnuite, faţă de mişcările cele mai mărunte şi mai lipsite de fast ale unei persoane care, într-un regim totalitar tot mai sumbru, nu îşi face nici un fel de iluzie în legătură cu „rezistenţa prin cultură”. De altfel, titlul iniţial al volumului, Jurnal de bucătărie, a părut suficient de provocator pentru a fi eliminat de cenzură. Astfel, cartea s-a intitulat Piaţa cerului, reproşul implicit al cenzorilor fiind lejeritatea titlului ales de autoare, nu îndeajuns de serios pentru o carte de literatură contemporană (sau poate că aceştia văzuseră provocarea tocmai aici, în bucătărie ca spaţiu privilegiat de Nora Iuga pentru această carte-experiment ce amesteca poezia, proza şi jurnalul într-un discurs rafinat şi lipsit de complexe). […]
Regăsim în această carte atmosfera apăsătoare şi cenuşie a vremii, dileme identitare, problemele puse – cel mai adesea prin intermediul visului şi al reveriei – de o conştiinţă vie şi pătrunzătoare ce îşi ascunde dezolarea şi dezgustul în spatele unei aparenţe convenţionale, anodine. […] Fără să se sinchisească de convenţiile uzuale, Nora Iuga amestecă în Piaţa cerului. Jurnal de bucătărie poezia cu fragmentul în proză şi observaţiile jurnaliere de mare acuitate, importanţa restituirii acestei cărţi, la aproape trei decenii de la prima ei apariţie, constând şi în faptul că toate intervenţiile cenzurii (prezente de la un capăt la celălalt al cărţii) sunt, în noua ediţie, semnalate una câte una, prin compararea textului iniţial (cenzurat, şi acum rescos la lumină) cu cel apărut în volumul din 1986. Cititorul poate avea astfel imaginea (uneori sinistră, alteori de un incredibil umor involuntar) a situaţiei politice dintr-un timp în care cenzura veghea asupra lumii scriitoriceşti, denaturând şi răstălmăcind în moduri groteşti gesturile cele mai fireşti şi mai personale de raportare a unui scriitor la realităţile vremii.
Fără îndoială, Jurnalul de bucătărie al Norei Iuga ni se relevă astăzi ca una dintre cărţile supravieţuitoare ale epocii în care a fost scris.
Piaţa cerului, Casa de Editură Max Blecher, 2012
