I
cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase
în care locuia un creier frumos cum aș face să-i trimit
prin bășica de porc rostiri de iubire și glezna neprihănitei
theresa s-o port în sacoșă pentru orice eventualitate
IV
mi-am potrivit ceasul
îmi impun să mă uit
timp de cincisprezece minute
la coperta cu lecturi infidele
se aud pași pe caldarîm
la o distanță de șase etaje sub mine
se aude ghilotina căzînd
se sparge un glob
în care-s închiși doi cerbi
naphta și settembrini
cea mai frumoasă poveste de dragoste
crăciunul în anii aceia
„totdeauna mi-a fost rușine
că nu pot să știu
cînd vorbesc în somn“
și cînd începea să se îmbrace
era un șoarece speriat
într-o nucă de cocos
