Cu titlul volumaşului de debut al Norei Iuga Vina nu e a mea s-au încercat uşoare glume. Poate pentru că, netăgăduit, poezia ei se oferă din prima clipă teritoriilor provocării. Însă de o altă provocare e vorba: „La o parte/ Florăresei i-a înflorit capul/ şi nu mai vede pe nimeni!/ La o parte! Altfel s-ar putea să treacă prin voi/ şi să vă îmbolnăvească de dragoste.” Ce trist apoi, şi nu pentru el, să ajungă să spună un poet: „Omul acesta poartă la gleznă şarpe de moarte/ spălaţi-l de timp şi de spaime!”
Sunt o serie de noţiuni între dezgust şi noapte, între tijele absurdului şi paradigmele morţii (din categoria cărora aceea de spaimă vibrează la loc de frunte), torturatoare şi definitorii pentru arta contemporană – „artă” din care în viitor cel puţin recunoaşterea conceptului de convulsie nu va putea fi eliminată.
Să observăm că se scriu din ce în ce mai multe versuri şi din ce în ce mai puţină poezie, iar aceasta – la rândul său – cu din ce în ce mai improprii şi mai parcimonioase mijloace artistice. Poate pentru că nu e timp. Poate pentru că orice imunitate (…) o fi având şi ea nevoie să se contagieze de greaţa ori de sila de sine, să se repudieze ca o netrebnică. Reîndrăgostită de sine-şi, după aceea, cine ştie dacă mai târziu nu-şi va zăpăci curtezanii ori nu şi-i va înmulţi în aristocraţia tainei.
Deocamdată cărţile poeţilor sunt doar depoziţii nervoase (depoziţiile nu se fac în dactili sau anapeşti!). Înaintea unui prezumtiv şi straniu tribunal, alcătuibil din oricine şi din orice, oricând şi oricum: „Cunosc o frică/ a schimbării hainelor/ a schimbării drumurilor/ o frică a găsirii rădăcinilor în crengi/ şi o mare lăcomie de naştere în cântecul păsărilor muribunde”; (…) „Numai mormolocii îmi alunecă printre degete/ şi mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veşnicie.“ Niciodată cuvintele n-au fost mai buşite ca azi, nu au suferit mai multe tumefieri şi inoculări de prezumţii. Niciodată ca azi pulverizarea limbajului şi îmbolnăvirea lui n-au cunoscut o atât de bogată silinţă vrednică de mai elevate succese şi aspiraţii.
Duelul cu crinii, fragmente, Editura Cartea Românească, 1972
