Bio-bibliografie
Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931, în București. Mama, Elena Teodorovici, a fost balerină, iar tatăl, Zsiga Josef, muzician profesionist.
A absolvit liceul „Iulia Hasdeu” din București și, în 1953, și-a luat licența cu specializarea Germanistică la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. A fost profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană „Neuer Weg” și „Volk und Kultur” (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”) în perioada 1999 – 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002.
Din 1985 este scriitoare profesionistă.
Volume de poezie:
Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968; Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970; Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978; Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980; Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982; Editura Vinea, 2000 (Antologie – Ediții definitive); Piața Cerului, Editura Cartea Românească, 1986; Cântece, Editura Cartea Românească, 1989; Dactilografa de noapte, Colecția „Scriitorii Bucureștiului”, 1996; Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998; Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998; Autobuzul cu cocoșați, Editura Vinea, 2001; ediția a doua, Ninpress-Charmides, 2010; Fetița cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005; Petrecere la Montrouge, Editura Cartea Românească, 2012; Câinele ud e o salcie, Editura Cartea Românească, 2013; Ascultă cum plâng parantezele, Editura Cartea Românească, 2016; Fetița strigă-n pahar, Editura Nemira, 2023.
Proză
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993, Polirom, 2007; Sexagenara și tânărul, Editura Albatros, 2000, Editura Polirom, 2004, 2012; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001; Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003, 2016, Polirom, 2017; Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009, 2015; Berlinul meu e un monolog, Editura Cartea Românească, 2010; Harald și luna verde, Editura Polirom, 2014; Hipodrom, Editura Polirom, 2020.
La Casa de pariuri literare a publicat: Spitalul manechinelor (ediţia a II-a, 2010), Dactilografa de noapte (ediţia a II-a, 2010), Blogstory (2011, ediția a II-a, 2019), Inima ca un pumn de boxeur (ediţia a II-a, 2015, ediția a III-a, 2022), Autobuzul cu cocoşaţi (2017), Ca motorul unui Ford din 1931 (dialoguri cu un cristian, 2016), Vina nu e a mea (2020), Captivitatea cercului (2020), Capricii periculoase (2020), Opinii despre durere (2020), Cântece (2020), Scrisori neexpediate (2020), alături cu drumu (2018), Fetiţa cu o mie de riduri (2021), marea păcăleală (2021).
Traduceri
A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Friedrich Nietzsche, Knut Hamsun, Harbara Hronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Jiinger, Oskar Pastior, Giinter Grass, Aglaja Veteranyi ş.a.
I s-au tradus paisprezece cărţi în opt țări (Germania, SUA, Franța, Italia, Elveţia, Spania, Bulgaria şi Slovenia).
Premii
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1980 pentru volumul de versuri Opinii despre durere
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1994 pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom
Premiul Asociației de București, 1996
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1998 pentru o traducere a romanului Die Blechtrommel (Toba de tinichea), de Günter Grass
Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000 pentru romanul Sexagenara și tânărul
Premiul de excelență al revistei Poesis, Satu Mare, 2000
Premiul revistei Cuvântul, 2000
Premiul revistei Cuvântul în 2005 pentru poemul-roman Fetița cu o mie de riduri
Autoarea a fost distinsă cu Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, acordat de Observator cultural (2014) şi a primit premiul Radio România Cultural pentru proză pentru romanul Harald şi luna verde.
I-a fost înmânat în 2007 Premiul Friedrich Gundolf de către Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung. Distincția i-a fost oferită într-un cadru festiv, la Castelul Wörlitz.
În 2009 a primit bursa Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD) oferită de Germania pentru scriitori străini.
Diploma „Una dintre cele mai frumoase cărți apărute în anul 2007 în Germania” pentru antologia de poezie Gefährliche Launen (Capricii periculoase), apărută la editura Klett-Cotta, 2007. Traducerea în germană a antologiei îi aparține lui Ernest Wichner, iar postfața este semnată de Mircea Cărtărescu.
În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009 – 15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD).
Decorații
Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.
Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Comandor (17 ianuarie 2017), „în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră pusă în slujba promovării limbii și culturii literare românești, pentru dăruirea și talentul cu care s-a implicat în promovarea imaginii României în lume”.
În 2015 i s-a acordat medalia Crucea de merit în rang de cavaler al Ordinului de merit al Republicii Federale a Germaniei.
În 2014 a apărut, la CDPL.DOC, filmul documentar Aici Nora fuga (regia Vlad Rotaru), documentar premiat pentru imagine la Festivalul de film documentar Docuart Bucureşti 2014. Nora Iuga apare în mai multe documentare realizate de CDPL: Sânge albastru. Angela Marinescu (2012), Keful celor de la Tiuk! (2014), CDPL Story (2014), Nino al meu (2015), Bijutierul – Valeriu Mircea Popa (2017)
În 2023 apare documentarul „De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin”, regia: Carla Teaha.
